Cum ai putea porni cu spiritul liber pe un drum necunoscut, fără să ai încredere absolută în cel care te îndrumă?
Maestrul sau Instructorul vostru devine atunci indispensabil. El este cel care vă conduce paşii pe calea progresului, o cale dificilă, presărată cu obstacole mai mult sau mai puţin evidente. Datorită lui, veţi fi îndrumaţi încet-încet pe drumul înţelepciunii. A fost elev ca şi voi. Şi el a avut momente dificile, pe care le-a depăşit, dobândind experienţă şi cunoaştere.
Respectaţi-l pe Maestrul sau pe Învăţătorul vostru pentru tot ce a făcut pentru voi, pentru lungul drum străbătut, pentru suferinţa îndurată, pentru toate încercările pe care a trebuit să le înfrunte, în sfârşit,pentru_tot_ce_v-a_învăţat.
Într-adevăr, oricare ar fi rezultatele voastre în Artele Marţiale, le datoraţi într-o mare măsură Maestrului sau Instructorului vostru. Fără el, singuri, ar fi fost cu mult mai greu.
" Drumul este lung, rădăcinile sunt amare, dar ... fructul este dulce."
Adevăratul practicant de Arte Marţiale este cel care are un respect deosebit faţă de lucruri aparent nesemnificative, cum ar fi SALUTUL sau VO PHUC-ul, deoarece sunt simboluri unice pentru toţi practicanţii de Arte Marţiale. Prezentul constituie substanţa vie atrecutului; ca urmare, acest respect nu este altceva decât reflectarea recunoştinţei faţă de cei care au pus bazele şi au făcut să încolţească rădăcinile cele mai adânci ale Qwan Ki Do - ului.
Privit astfel, salutul nu mai este un gest automat; el devine o adevărată mică ceremonie, la care forma nu mai contează, valoarea reală aflându-se în fond ...
În Extremul Orient, practicanţii îşi accentuează nota de simpatie şi de respect faţă de Maestrul sau Instructorul lor, faţă de partenerii lor mai vârstnici din sala de antrenament; este normal să vezi un instructor - 4 DANG dezechipându-se şi împăturindu-şi cu veneraţie VO PHUC-ul sau un tânar campion impunător, ascultând cu capul plecat sfaturile unui bătrân Maestru.
